Descrierea situatiei: Azi, asteptand 5 baratul.
De obicei circula din jumatate in jumatate de ora (desi nu se stie exact care jumatate), dar in weekend e si mai si.. exista cam unul pe ora. So.. eram in statie.. si stau, si stau.. apoi vine un nene: "Nu stiti?.. a trecut 5-ul barat?".. "Nu! Ca si eu il astept".. dupa care a urmat o conversatie spumoasa despre autobuze si orarul lor.. kiar interesanta si captivanta de vreme ce eu nu prea circul cu asa ceva. La scurt timp o fetitza, vine si ma intreaba: "Nu stii?.. a trecut 5-ul barat?".. Am raspuns cu aceeasi replica.. "Nu! Ca si eu il astept".. Am inceput deci o noua conversatie cu aceeasi tematica.
Dar acest 5 barat ne-a unit.. aveam acelasi scop, il asteptam impreuna. Unindu-ne fortele, 5-ul barat a aparut peste inca vreo 10 minute.. vesel, zambitor, cu captatoarele jucand pe linie.. A trecut voios intersectia si s-a oprit in statie ca sa ne ia cu el.. Am urcat, l-am gadilat cand am compostat biletele.. dar o merita! Intarziase! Apoi am traversat impreuna cateva din strazile Brasovului si ori de cate ori mai intalneam o statie ne opream sa o salutam. Plimbarea a fost lunga, placuta si am avut timp sa admir peisajul.. Cand a trebuit sa cobor, 5-ul barat s-a intristat putin.. mai mai sa nu ma lase sa cobor, caci nu isi deschidea usile. Pana la urma a inteles ca trebuia sa ne despartim. Am coborat si m-am intors sa il privesc cum se indeparteaza incetishor.. Off.. Am sa pastrez ca si amintire biletul compostat.. este singurul lucru care ii mai poarta urmele.. As fi vrut sa strig: "O sa-mi lipsesti 5-ule barat! Drum bun!"