Noapte buna Bucuresti!

Ieri, am adunat gasca si am plecat spre capitala. Cu un tren super meserias, sageata albastra, pentru cunoscatori. Scopul vizitei a fost diferit pentru fiecare participant, dupa cum urmeaza: Cristina avea treaba la aeroport unde trebuia sa se intalneasca cu un prieten; Adi cred ca vroia sa scape de examenul la engleza (pls correct me if I'm wrong); iar eu doream sa schimb peisajul si sa vizitez Muzeul Satului.. Mda, cred ca v-ati prins!.. gasca era formata din 3 oameni ;)) Whatever!! (cum ar zice Cristina :)))

De data asta nu am intarziat la gara decat vreo 3 minute.. asa ca am avut timp sa cumparam bilete si sa ne urcam in rapidul de ora 10. Dupa ce am schimbat vreo 3 locuri, ne-am decis asupra unuia care sa ne convina in egala masura tuturor. Si asa a inceput calatoria noastra minunata! Evident, ne-a fost greu sa gasim subiecte de conversatie.. dar cu chiu cu vai am scos-o la capat. Cristina si-a schimbat de 2 ori sosetele cu unele cumparate din gara (pe cele initiale le-a agatzat intr-un fel sau altul). Surprinzator, aceastea din urma erau marca "Diana", firma renumita in domeniu, cu o calitate deosebita a produselor.. si asa a si fost! Inca sunt functionale :) Intrebarea Cristinei: "Tu ce ai face in locul meu?" adresata lui Adi, a destins inca o data atmosfera.. (precizez ca intrebarea se referea daca sa-si schimbe si cealalta soseta). A urmat competarea mea: "Doamne ce naspa arat! Abia abia m-au incaput chilotii azi!", menita a fi un omagiu adus fotomodelelor.

Apoi la provocarea mea, Adi s-a dus sa vorbeasca cu un tanar rocker care isi exersa piesele la o chitara electrica. Nu a trecut mult si Iustin a intrat in gasca noastra. Avea oarecare emotii, caci mergea la Bucuresti pentru un concurs.. noi am crezut din primul moment in talentul sau si de aceea i-am cerut un autograf si id-ul de messenger ;))

Ajunsi in Bucuresti am luat toti 4 metroul catre Piata Romana (dap, Piata Romana, mi-a confirmat acum Cristina), iar de acolo drumurile noastre s-au despartit.. fiecare urma sa-si duca visul la implinire. Iustin sa castige concursul sau cel putin sa faca o impresie buna.. Cristina sa se intalneasca cu Alex in aeroport, iar eu si Adi sa vizitam Muzeul Satului.

Usor de zis, anevoios de realizat.

Cri s-a urcat in 783, iar noi ne-am dus in jos catre Bd-ul Aviatorilor.

Orele au trecut.. avionul astept de Cri a tot intarziat.. noi am intrat in Muzeul de Geologie.. orele au trecut.. avionul tot nu sosise.. noi tot nu iesiseram din muzeu.. orele au trecut..

Acum incepe finalul.. am mers si noi la aeroport sa ii tinem de urat Cristinei. A aterizat intr-un final cursa de Italia.. l-am cunoscut pe Alex si pe varul sau.. aaa.. oare cum il chema?? ;)) Dragos I think! ;)) Ne-am intors in Gara de Nord unde am facut un scurt popas la Spring Time, the best eating place! Iar apoi ne-am cocotzat in tren. A urmat un du-te vino prin tren pe la cusete.. cred ca i-am trezit pe multi din ei ;)) desi, daca stau bine sa ma gandesc era capat de linie.. nu ar fi avut timpul efectiv sa adoarma :) In aceste pendulari du-te - vino l-am reintalnit pe Iustin.. era schimbat! Parul desfacut, cu un concert in plus la activ si o alta experienta de neuitat numai buna pentru a fi pusa in cutia de amintiri. Then.. am continuat plimbarea prin tren.. si am gasit 3 locuri comode.. care la controlul de bilete s-au dovedit a fi la clasa 1.. asa ca am pornit din nou prin tren.. am gasit alte 2 locuri jumatate si ne-am oprit pe ele.. pe la Predeal le-am cedat ca aveau oamenii bilete.. enervant acest moment artistic ca doar si noi aveam locuri pe undeva, prin vagonul 22 desi acesta nu exista!

La 2 noaptea eram in Bv.. ai mei ne-au asteptat pe peronul 4.. noi am iesit pe partea opusa, am trecut linia ferata si am iesit pe peronul 2..

As vrea sa inchei acest post cu imaginea celor 3.. cadru din fatza si un voice over ce spune: "Oare va reusi Cristina sa invete ceva de pe urma acestei calatorii? Oare va reusi Adi sa gaseasca un tren pentru a ajunge acasa? Va reusi oare Diana sa viziteze Muzeul Satului? Oare Iustin, amicul lor de tren, va reusi sa devina faimos?.. Oare isi va sterge Cristina lacrimile? Oare Adi se va trezi din somn? Oare Diana isi va pastra atitudinea glaciala?.."

Apoi cadrul se muta cu 180 de grade si avem imaginea celor 3 de la spate.. voice over-ul spune: "OHH, HELL.. WHAT A GLORIOUS DAY HAS BEEN! [trademark: Ema]"

Avem timp
by Octavian Paler

Avem timp pentru toate.

Sa dormim, sa alergam in dreapta si-n stanga, sa regretam c-am gresit si sa gresim din nou, sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine, avem timp sa citim si sa scriem, sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris, avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam, avem timp sa ne facem iluzii si sa rascolim prin cenusa lor mai tarziu.

Avem timp pentru ambitii si boli, sa invinovatim destinul si amanuntele, avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident oarecare, avem timp sa ne-alungam intrebarile, sa amanam raspunsurile, avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam, avem timp sa ne facem prieteni, sa-i pierdem, avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa-aceea, avem timp sa primim daruri si sa nu le-ntelegem. Avem timp pentru toate.

Nu e timp doar pentru putina tandrete. Cand sa facem si asta, murim.

Am invatat unele lucruri in viata pe care vi le impartasesc si voua..

Am invatat ca nu poti face pe cineva sa te iubeasca. Tot ce poti face este sa fii o persoana iubita. Restul... depinde de ceilalti. Am invatat ca oricat mi-ar pasa mie altora s-ar putea sa nu le pese. Am invatat ca dureaza ani sa castigi incredere si ca doar in cateva secunde poti sa o pierzi. Am invatat ca nu conteaza CE ai in viata ci PE CINE ai.

Am invatat ca te descurci si ti-e de folos farmecul cca 15 minute. Dupa aceea, insa, ar fi bine sa stii ceva. Am invatat ca nu trebuie sa te compari cu ceea ce pot altii mai bine sa faca ci cu ceea ce poti tu sa faci. Am invatat ca nu conteaza ce li se intampla oamenilor ci conteaza ceea ce pot eu sa fac pentru a rezolva.

Am invatat ca oricum ai taia, orice lucru are doua fete.
Am invatat ca trebuie sa te desparti de cei dragi cu cuvinte calde.. s-ar putea sa fie ultima oara cand ii vezi.

Am invatat ca poti continua inca mult timp dupa ce ai spus ca nu mai poti.

Am invatat ca eroi sunt cei care fac ce trebuie, cand trebuie indiferent de consecinte.

Am invatat ca sunt oameni care te iubesc dar nu stiu s-o arate. Am invatat ca atunci cand sunt suparat am DREPTUL sa fiu suparat dar nu am dreptul sa fiu si rau.

Am invatat ca prietenia adevarata continua sa existe chiar si la distanta iar asta este valabil si pentru iubirea adevarata. Am invatat ca, daca cineva nu te iubeste cum ai vrea tu nu inseamna ca nu te iubeste din tot sufletul. Am invatat ca indiferent cat de bun iti este un prieten oricum te va rani din cand in cand iar tu trebuie sa-l ierti pentru asta.
Am invatat ca nu este intotdeauna de ajuns sa fi iertat de altii. Cateodata trebuie sa inveti sa te ierti pe tine insuti. Am invatat ca indiferent cat de mult suferi, lumea nu se va opri in loc pentru durerea ta.
Am invatat ca trecutul si circumstantele ti-ar putea influenta personalitatea dar ca TU esti responsabil pentru ceea ce devii. Am invatat ca, daca doi oameni se cearta, nu inseamna ca nu se iubesc; si nici faptul ca nu se cearta nu dovedeste ca se iubesc. Am invatat ca uneori trebuie sa pui persoana pe primul loc si nu faptele sale.

Am invatat ca doi oameni pot privi acelasi lucru si pot vedea ceva total diferit. Am invatat ca indiferent de consecinte cei care sunt cinstiti cu ei insisi ajung mai departe in viata.
Am invatat ca viata iti poate fi schimbata in cateva ore de catre oameni care nici nu te cunosc.
Am invatat ca si atunci cand crezi ca nu mai ai nimic de dat, cand te striga un prieten vei gasi puterea de a-l ajuta.
Am invatat ca scrisul ca si vorbitul poate linisti durerile sufletesti.
Am invatat ca oamenii la care tii cel mai mult iti sunt luati prea repede...
Am invatat ca este prea greu sa-ti dai seama unde sa tragi linie intre a fi amabil, a nu rani oamenii si a-ti sustine parerile.
Am invatat sa iubesc ca sa pot sa fiu iubit.

Un subiect trist..
(nu trebuie sa cititi, vreau doar sa scriu despre asta)


Am vrut sa scriu despre asta saptamana trecuta dar nu am avut timp. Profit ca nu am somn si scriu acum.

Un subiect trist.. este vorba de o stire care am vazut-o la tv. Un om isi tinea mama bolnava sa doarma afara din casa, intr-un fel de cotetz improvizat, in niste conditii mizere! A rasuflat usurat cand au luat-o de acolo si au dus-o intr-un azil.

Nu imi venea sa cred ce vad! Nu as fi crezut ca pot exista oameni care traiesc in asemenea conditii. Mi se pare extrem de trist ca la batranetze, cand nu mai ai putere sa te descurci singur si ajungi la mana copiilor sa fii tratat astfel. Cat de mult isi iubeste un parinte copiii si cat de mult isi iubeste un copil parintii? Nu vreau sa generalizez.. sunt cazuri si cazuri.

Toata povestea asta m-a facut sa ma gandesc si la bunica mea.. sa imi dau seama cat de mult o iubesc. La urma urmelor nu pot decat sa imi petrec putin timp langa ea, sa o invelesc si sa ii spun "noapte buna".. dar cate a facut ea pentru mine? Nu as avea timp suficient sa povestesc..

Sfatul meu: iubiti-va familia, nimeni nu e mai apropiat de voi ca ei and in the end it's all that matters.

The Morning After & The Day Before

Dar sa analizam lucrurile in mod cronologic..

The day before: 11 mai - o zi plina de emotii!

Totul a inceput dimineatza devreme cand m-am trezit sa plec la un shopping de ultima ora. Lipsea camasa alba din dotare. Am alergat in sus si-n jos pe Grivitei sa caut ceva adecvat ocaziei, ma refer la cursul festiv! Dupa mai multe incercari nereusite si cand eram gata sa renunt, am zis sa mai fac o ultima incercare. Si cum in ultimul loc in care cauti gasesti.. asa s-a intamplat si in cazul meu.

Cu aceasta problema rezolvata am trecut la aranjarea ultimelor detalii, iar apoi la urcatul colinei, unde ma astepta domnul cu robele.. m-am agitat putin sa gasim un loc in care sa ne imbracam.. apoi au urmat mii si mii de sesiuni foto.. blitzurile pur si simplu nu aveau astampar! :)

A inceput cursul festiv.. in cateva cuvinte: un moment extraordinar, de care o sa-mi aduc aminte peste ani si ani! Totul s-a petrecut atat de repede incat nici nu imi vine sa cred ca peste 2 luni se termina tot ce a insemnat pentru mine "REI".. uitandu-ma in urma imi vine sa zambesc si nu pot decat sa ma gandesc la momentele frumoase petrecute impreuna cu colegii.. petrecerea PRM, excurisia in Bucegi, plimbarile pe dealuri dintre cursuri si toate orele petrecute la scoala.

Uff, simt cum ma cuprinde nostalgia!.. ciudate sentimente!

Tot ieri am avut si banchetul.. imi pare rau ca au lipsit colegi - in mod deosebit ma refer aici la Cricketa si Monik.. mi-ar fi placut sa fie la masa si pe ringul de dans langa noi! I've missed u! A LOT! Atmosfera a fost placuta, locatia ok.. eu una m-am simtit bine. Dar si asta a trecut repede.. Iar pentru a incheia seara intr-un mod placut am fost in Tequila.. am mai dansat putin si gata.. Restul e history..

The morning after: 12 mai - chill out!

Oboseala adunata se resimte si nu prea am chef de nimik (desi am destule de facut). Bine macar ca am chef sa scriu pe blog ;)) Marturie a ceea ce a fost ieri stau pozele, si piciorushele mele care au rezistat eroic 'la inaltime'. Ce mai conteaza ca in zilele ce urmeaza voi merge prin alunecare sau rostogolire? ;)

Asadar, dupa o zi plina vine o zi goala.. un ciclu firesc.