Life through..

..the colors of a painter

..the eyes of a blind man

..the smile of a child

..the spots of a giraffe

..the music of U2

..the window of a room

..the lens of a digi camera

..the play of a stage director

..the clouds on the sky

..the soap bubbles

..the image in a mirror

..the words in a poem

..the key hole

..the character in a video game

..your own ideas

Sunset @ work

Aici Vulturul!

E clar.. toate se intampla pentru un motiv! Faza e ca de multe ori aflu ce se intampla si apoi raman sa caut motivul..

Nu imi displace cautarea (sunt fan "de-a v-ati ascunselea") dar ma enerveaza sa nu gasesc o explicatie logica care sa ma satisfaca atat pe mine cat si pe cei ce se confeseaza. Asa sunt eu.. mai perfectionista.. cu capul pe umeri 99% din timp.. nu imi asum riscuri decat daca trebuie neaparat sa trec strada.. etc etc.

Anyway.. ce vroiam sa zic e ca lumea are incredere in mine. Inspir eu acest sentiment oamenilor! Nu pot decat sa ma bucur (vorbesc cat se poate de serios) si sa fiu fericita ca aflu atatea chestii inaintea altora. E ca si cum as sta in sala de cinema si as vedea avanpremiera tuturor filmelor.

Si totusi.. in acest trafic de informatii care ma inconjoara, mi-e teama sa nu se transforme intersectia in sens giratoriu :P

Din poveste mult mai este!

"UNIVERSITATEA TRANSILVANIA // FACULTATEA DE STIINTE ECONOMICE // SPECIALIZAREA RELATII ECONOMICE INTERNATIONALE" Asa arata antetul referatelor, proiectelor si cel al lucrarii de licentza..

Dar pana aici ne-a fost! S-a terminat si facultatea.. tre' sa imi gasesc o pasiune pe care sa mi-o urmez, sa invat bine o limba straina (cred ca voi alege portugheza caci imi place cum suna), sa imi iau carnetul de soferi si atestatul de engleza, sa pictez primul meu tablou, sa imi fac curat in camera, sa vizitez cat mai multe tari, sa pastrez legatura cu prietenii, sa gatesc alor mei dupa cum le-am promis, sa caut un master misto, sa citesc cartile din biblioteca, sa imi gasesc sufletul pereche, sa am mansarda mea cu laptop si hamac, sa imi mai fac o suta de perechi de cercei, sa descopar in fiecare zi ceva nou, sa nu uit sa zambesc, sa ma urc in Turnul Eiffel si noaptea, sa vad pinguinii de la gradina zoologica din Antwerpen, sa imi duc nepotii in parc la joaca, sa ii cumpar lui Cri labrador, sa desenez in interiorul petelor unei girafe alte pete.. etc. etc.

Si evident sa scriu pe blog despre ce mai fac!

New blogger in the house

Yes it's true! Avand in vedere valul de bloggeri din ultima vreme, am convins-o si pe Cricketa sa-si faca blog.. s-a decis sa intre in rand cu lumea! ;)) Draga mea.. inca nu iti pot lasa comment (nu stim ce are de nu apare optiunea) dar scriu despre tine aici.. asta ca sa vezi ce real friend I am.

Pentru blog readers go to: http://cricket-space.blogspot.com/

Ma inclin! Voie buna! ;)

The most common song!


Cin' sa fie, cin' sa fie?

Este vorba de "I will survive" - Gloria Gaynor. Esti la karaoke si nu s-a ridicat nimeni sa cante? Relax, mai asteapta 2 minute si cineva va incepe sa cante acest song. Esti la o emisiune in direct si cineva te roaga sa iti demonstrezi calitatile vocale? Simplu! Canti "I will survive", ridici sala in picioare si poate nu ti se mai distinge vocea pe fundalul aplauzelor. Esti lipsit de viata la un chef? Dintr-o data Dj-ul va pune piesa asta si toti vor incepe sa sara si vor demonstra cata energie si cat chef de viata au ei!

Si asta pentru ca toata lumea a trecut prin momente grele si toti am supravietuit! Da.. Me too first I was afraid, I was petrified.. but I grew strong, I learned how to carry on. Sper ca si voi!

Am depasit orice limita!!!

Am incercat sa evit depasirea limitei de 1.000 de mesaje necitite in indbox-ul de la yahoo.

Nu am avut succes (a se vedea si in poza de mai sus) de vreme ce un individ din lista de hi5 a pornit o reactie in lant. Toti oamenii din lista lui adica peste 500! au inceput sa trimita mesaje apasand optiunea reply all. E clar ce a iesit de acolo! Ehh.. trecand si peste asta.. mai sunt mesajele din grupul socrates, mesaje bine venite si educative.. numai ca si astea vin cu sutele. Pur si simplu nu le pot face fatza! Ar trebui sa stau cate o ora pe zi sau mai mult sa citesc tot ce se scrie. Mai am mailuri cu povesti sau prezentari PPS despre toate chestiile posibile.. teste.. comparatii.. sfaturi si indemnuri.. si culmea! toate contin la sfarsit nelipsitul text: "TRIMITE ACEST MESAJ LA CEL PUTIN 10 PERS DACA VREI SA TI SE INDEPLINEASCA DORINTA SAU SA NU AI 7 ANI DE GHINION". Asa ca trebuie sa trimiti mai departe! Ce sa mai zic.. daca nu citesti acest post pana la capat si nu imi lasi un comment o sa ti se blocheze pagina de web pe blogul meu si nu o sa poti deschide internet explorer-ul timp de 5 minute apoi! ;))

Well.. trecand peste aceste "detalii".. nu am mai primit un mail adresat doar mie de mult timp! Sa fiu eu singura persoana caruia i se adreseaza un mesaj.. sa ma simt si eu unica! Vreau si eu un mesaj personalizat.. is that so much to ask?

Pana una alta.. traiasca casutza postala nelimitata! The day was saved again by the lonely ranger! ;))

Si mai e ceva! Cu e-mail-urile salvam copacii! O atitudine green e ceea ce avem nevoie! Click

And that's the way the cookie crumbles

Pentru a ne verifica cunostintele acumulate pana in acel moment la licentza, am fost la biblioteca cu Criketa. Si cum era una din excursiile ce necesita o pregatire temeinica inainte ne-am dus la alimentara pe Griv.. la cea cu copertina rosie care ne place noua :) Am cumparat apa si biscuiti.. just the ordinary type of biscuits with some flavour involved.. the kind of biscuits that will give you a stomach ache if you eat too many (and that's what we did later in the story :D)

So.. ne-am apucat de rezolvat teste si intre timp mai papam si cate un biscuit. Povestea este despre biscuiti asa ca voi insista mai mult asupra lor..

Am observat ca exista mai multe stiluri de a manca biscuitii. Ii poti manca rupand bucati cu mana sau cu dintii.. in cazul in care ti-e super foame ii poti inghiti complet (atentie! nu incercati asta acasa!).. ii poti topi in gura.. pot fi multe variante.. depinde de preferintele fiecaruia.

Biscuitii din poveste aveau o forma dreptunghiulara. Cri ii papa rupandu-le cotzul (de aratau a fi muscati) iar eu ii rupeam paralel cu una din margini. Fascinant nu? :D

Pentru mine a fost pe moment.. acum ca incerc sa povestesc despre parca nu mai e asa funny.. anyway, pozele atasate fac tot deliciul acestui post! Enjoy! :D

Bocanila

Dap! Asta e vecinul meu de la etajul 2! De vreo trei saptamani bocane in continuu. Initial am crezut ca isi demoleaza bucataria, dar se pare ca e mai grava treaba! Demoleaza tot apartamentul si apoi va trece la tot blocul! Dehh.. inertia bat-o vina!

Ce poate sa faca atata??? Chiar nu inteleg.. Pe langa faptul ca da trezirea in cartier de la ora 8, nici nu poti face nimic din cauza galagiei!

Vreau si eu un pic de liniste sa pot invata pentru licentza! Incotro sa fug??

On drugs!

Ce poti pati daca stai o zi intreaga singur acasa?

Daca eram in America ne-am fi aparat de hoti construind capcane prin toata casa ( -> vezi filmul "Home Alone" - toate seriile).

Eliminand ipoteza de mai sus si tinand cont de varsta participantului ajungem la o solutie total diferita:

Tu si peretii. Liniste.. prea liniste.. radioul nu prinde nici o frecventza, la Tv nimic interesant, pe mess nimeni cu care sa poti avea o conversatie spumoasa. What to do what to do? Deschizi geamul si arunci o privire in jur: aceeasi strada, acelasi decor, alti oameni, alte masini. Daca te concentrezi e posibil sa observi mici detalii precum doua gaze pe o frunza ce se pregatesc sa-si ia zborul impreuna, un avion ce isi lasa urma pe cer ducandu-si pasagerii catre un alt orizont. Hmm.. gata cu realitatea asta! Inchizi geamul si revii in lumea ta. Pornit pe detalii incerci sa observi detaliile din casa, iar in acest fel descoperi o alta fatza a lucrurilor de parca te-ai fi plimbat cu o lupa sub ochi. In sfarsit a disparut padurea si vezi copacii! Fiind singur ai o groaza de timp liber pe care il poti petrece cu tine insuti.. timp de calitate evident! Incepi sa te gandesti la una, la alta.. iti vin idei noi de aranjare a casei, respectiv a camerei tale. Suni un prieten, care evident nu iti va raspunde de vreme ce el nu e blocat in casa ca tine. In caz de urgentza deschizi frigiderul si te apuci de gatit! Tocmai ti-ai amintit o reteta pe care vroiai sa o incerci de mult. Constati ca iti lipseste un ingredient si cum nu prea ai chef sa iesi din casa o lasi balta si cu asta. Continui plimbarea prin casa incercand sa gasesti ceva interesant de facut. Mda.. you shoud up-date the blog! Dar inainte trebuie sa studiezi si alte bloguri. Asa ca te apuci de citit bloguri ca sa vezi si tu ce fac altii si despre ce simt ei nevoia sa vorbeasca. Mie asta mi-a luat cam mult timp asa ca nu am reusit sa updatez blogul dupa placul meu. Poate in alta zi :D

De ce nu vi?

Nu mai suport! De ce nu vine? Eu vreau sa vina!!!

Nu, nu este vorba de Goe asteptand trenul in gara, ci de mine asteptand un mail cu comentarii pe marginea capitolului 4 si 5. Eu sunt acest Dino verde cu mainile in sold si dand din picior.. Cri zice ca semanam foarte bine. Tind sa cred acelasi lucru :D

Astept mailul asta.. sa stiu ce e bine si ce nu si sa pot dormi linistita la noapte. Daca nu primesc nimic, sigur voi visa ceva ciudat! I can feel it!

Mi-am verificat mailul din 5 in 5 minute si credeam ca daca mai stau 1 minut doar atat nu mai mult.. vorba celor de la HiQ voi primi ceva. Dar nimic..

Si stai sa vezi cand voi primi :D

Sunt totusi optimista... "bucurosi le-om duce toate de e pace de-i razboi"

Ok.. Now, if u would excuse me.. I have to check the e-mail :D

Asta e.. se mai intampla..

Ce poti face cand nu iti ies lucrurile asa cum vrei? Cand ramai in groapa de nisip fara lopatzica si cu multe idei de constructie in cap..

Eu cred ca e inutil sa te incapatanezi si sa sapi cu mainile goale ca poate poate iti iese ceva. M-am saturat de jumatati de masura, m-am saturat sa ma consolez cu putin. Am obosit sa merg pe mijlocul strazii cu masinile trecand intr-un sens sau altul si sa ma decid incotro sa traversez.

De ce sa ma resemnez si sa-mi spun "asta e.. se mai intampla"? Cum zicea si Cri.. e cea mai naspa chestie pe care o poti spune cand ai o problema. De ce sa nu incerc sa gasesc cauza si sa actionez asupra ei? Oare de ce e mai usor sa ocolesc problema ca pe un sens giratoriu, sa ma invart in cerc pana ametesc si uit de ea?..

Pfff.. vreau o piersica intreaga, un sambure maroniu si un gust zemos! Punct.

Recomandari

M-am decis! De acum in colo nu voi mai da sfaturi.. doar recomandari. Imi place sa ascult povestile, sunt in stare sa tin secretele.. I'm almost perfect! Capitolul la care mai am de lucru este finalul, respectiv datul de sfaturi.

Ca sa intelegem despre vorbim aici, un sfat (conform DEX) inseamna: vorbe, argumente spuse cuiva pentru a-l convinge să procedeze într-un anumit fel, într-o împrejurare dată; povata, îndemn, îndrumare. Recomandarea este o indicaţie, o instrucţiune, îndrumare.

Aici cam seamana definitiile dar conteaza de la ce se pleaca!

Prin urmare, voi face recomandari deoarece sunt privite mai detasat, nimeni nu se va simte obligat sa tina cont de ele, nu ma voi simti aiurea daca nu se tine cont de ele, nu exista un numar minim pe care trebuie sa il respect, nu trebuie sa conving pe nimeni de nimic, pot raspunde mai multor scenarii dand mai multe variante, orizontul este mult mai larg, nu mai exista acea incarcatura emotionala.. la urma urmelor numai avantaje! ;))

So.. Do not hesitate to contact me if you need professional help.

Viata in campul muncii

Uite ca am ajuns sa scriu pe blog si despre asta! ;))

Cum e viata la munca? Pey.. e ok. Trebuie doar sa te obisnuiesti cu ideea ca vei merge zilnic cam 8 ore.. si mai e ceva.. de cand cu schimbul 2 mi-e super somn toata ziua! Poate si din cauza caldurii, nu stiu!

Azi dimi cand am ajuns acasa din oras (pe la 11 juma) nu vroiam decat sa dorm o ora ca sa-mi revin.. dar de unde atata fericire? Vecinii de la 2 isi modifica bucataria or something si o tin asa de vreo saptamana.. zilele trecute aveam impresia ca se prabusea blocul.. azi cam la fel. What to do, what to do? Am dat drumul la radio super tare.. daca tot e sa aud ceva, macar sa fie ceva care sa-mi placa :P

10 minute mai tarziu am adormit..

20 minute mai tarziu a sunat telefonul..

10 minute mai tarziu am adormit..

5 minute mai tarziu a venit Siril sa imi zica ceva..

5 minute mai tarziu am adormit..

15 minute mai tarziu m-am trezit ca trebuia sa plec la munca.

Yep.. it was a long hour!

Spatiu atemporal

Azi am vrut sa fac un mic experiment.. sa nu mai pun ceasul sa sune dimineatza, ci abia la 12.11. Asta insemna ca voi lasa ceasul biologic sa ticaie si sa ma trezeasca. Intuitia imi spunea ca pe la 10 juma va suna si implicit va face o galagie teribila :)

But, surprize surprize.. (nu, nu este vorba de Andrea Marin si emisiunea ei).. cand m-am trezit m-am uitat la ceas si era 22.52. Aici este momentul oportun sa va spun ca ceasul meu electronic e inainte cu 12 ore.. deci, dupa o scadere logica, am dedus ca era aproape 11 dimineatza. M-am panicat putin, caci nu ma asteptam sa ma trezesc atat de tarziu.. incepusem sa imi fac griji si in ceea ce priveste intuitia mea.. sa ma lase ea balta tocmai acum cand aveam de sapat impreuna fantani? Ciudat!

M-am ridicat din pat si am inceput patrularea prin casa sa vad cine mai e prin zona. Daca era 11 trebuia sa fiu doar eu si buni. Dar imediat se aude ceasul lui Siril.. oare dormise si el mai mult? Situatia devenea din ce in ce mai fishy!

M-am spalat bine pe ochi si m-am dus sa ma consult cu un alt ceas.. cel din sufragerie arata 9.03. Hmm.. De mult il banuiam (pe ceas) ca nu arata ora care trebuie, asa ca l-am ignorat.

Mi-am continuat plimbarea prin casa pana in bucatarie. Ceasul de aici indica ora 9.. could this be possible? Sa fie 9? In ceasul din bucatarie am incredere deplina.. merge cu baterie si e maro cu negru! Totusi, nu m-am putut abtine sa vad ce zice si ceasul portocaliu de la Ikea.. tot 9.. Si atunci mi-am dat seama ca judecasem gresit toata treaba. Era 9.. in plus, ceasul biologic inca functioneaza bine! Minunat! Dar asta inseamna ca m-a inselat ceasul din propria camera??? De necrezut! M-am dus sa verific que pasa. Afisajul rosu imi zicea ca este 21.02. Minus 12 ore.. 9.02.. Deci mergea bine si el. Super ciudat!!

Eu tind sa cred ca m-am uitat bine la ceas de prima data.. si ca atunci cand si-a dat seama ca ii pun la indoiala credibilitatea s-a schimbat repede in ora corecta! Suspiciunea planeaza asupra lui! Va trebui sa il tin sub observatie in ziele ce urmeaza..

A doua zi de munca

Iaca am facut-o si pe asta! M-am decis sa nu povestesc prima zi de munca ci cea de-a doua.

Azi a fost frumos. Am inceput cu o discutie.. am continuat cu aranjarea birourilor si a rechizitelor implicit.. apoi o sedintza.. iar pe final acomodarea cu biroul si colegii.

Tre' sa mentionez si un aspect neplacut.. adresa mea de mail va contine celalat prenume al meu.. no more Diana.. am devenit Maria :((

Well.. It was a good day! For science!

L.. I.. E.. G.. E

Am inceput sa imbatranesc.. mi-am dat seama asta seara! Nu din cauza ca mi-am numarat firele albe de par, ci pentru ca nu imi aminteam numele unui oras. Firele albe vor apare in numar din ce in ce mai mare ca tot vin examenele, licentza.. dar sa nu-mi amintesc eu numele unui oras pe care l-am vizitat?!?

In perioada Erasmus a vietii mele, pe langa multele ore de curs la care am asistat si printre multele teme pe care le-am avut de scris, am reusit sa imi fac putin timp sa vizitez un oras doua prin Belgia.

Liege a fost unul din ele.. Liege, Liege.. nu pare un nume greu de retinut si totusi nu am putut sa mi l-aduc aminte. Am vazut poza Emmei de pe messenger si am facut conexiunea cu Belgia.. Un indiciu a fost jumatate din mana lui Alberto ;)) Ma urmareau diferite imagini ca: raul de pe fundal.. statuia de pe malul apei.. grupul cu care am fost.. dealul pe care am urcat si am facut un mic popas pe iarba.. privelistea minunata asupra orasului.. piata centrala cu un tip in halat de baie langa o fantana.. un avionas in care ne-am urcat sa facem poze.. magazinul din care am cumparat hartia de ambalat verde.. si cu toate acestea nu puteam pronunta numele orasului.

Ciudat, nu? Totusi.. e mai bine ca nu s-a intamplat invers: sa stiu orasul si nu ce am facut acolo. Ehh, dragii mosului.. important e ca spiritul sa ramana tanar!

Ziua copilului absolvent

E 1 iunie.. ce ne place noua ziua asta!! Primim jucarii, suntem rasfatzati, dusi la cofetarie de bunica, poate chiar si in parc la leagane.. o zi extraordinara!

In cinstea acestei zile, eu am fost prin librarii si mi-am cumparat rechizite. As dori sa enumar printre cele achizitioante: 2 creioane portocalii, HB cu guma alba in cap; o guma de sters in forma de triunghi ce pare extrem de performanta; o ascutitoare simpla metalica pentru cele 2 creioane; un pix cu carcasa verde, dar care scrie albastru si inca unul negru pe exterior, care scrie tot albastru. Minunat!! Mi-am imbunatatit colectia de pixuri si obiecte de papetarie.. my old obsession!

Iar cu prima ocazie imi voi lua si o carioca.. una noua.. :)
LA MULTI ANI!

Noapte buna Bucuresti!

Ieri, am adunat gasca si am plecat spre capitala. Cu un tren super meserias, sageata albastra, pentru cunoscatori. Scopul vizitei a fost diferit pentru fiecare participant, dupa cum urmeaza: Cristina avea treaba la aeroport unde trebuia sa se intalneasca cu un prieten; Adi cred ca vroia sa scape de examenul la engleza (pls correct me if I'm wrong); iar eu doream sa schimb peisajul si sa vizitez Muzeul Satului.. Mda, cred ca v-ati prins!.. gasca era formata din 3 oameni ;)) Whatever!! (cum ar zice Cristina :)))

De data asta nu am intarziat la gara decat vreo 3 minute.. asa ca am avut timp sa cumparam bilete si sa ne urcam in rapidul de ora 10. Dupa ce am schimbat vreo 3 locuri, ne-am decis asupra unuia care sa ne convina in egala masura tuturor. Si asa a inceput calatoria noastra minunata! Evident, ne-a fost greu sa gasim subiecte de conversatie.. dar cu chiu cu vai am scos-o la capat. Cristina si-a schimbat de 2 ori sosetele cu unele cumparate din gara (pe cele initiale le-a agatzat intr-un fel sau altul). Surprinzator, aceastea din urma erau marca "Diana", firma renumita in domeniu, cu o calitate deosebita a produselor.. si asa a si fost! Inca sunt functionale :) Intrebarea Cristinei: "Tu ce ai face in locul meu?" adresata lui Adi, a destins inca o data atmosfera.. (precizez ca intrebarea se referea daca sa-si schimbe si cealalta soseta). A urmat competarea mea: "Doamne ce naspa arat! Abia abia m-au incaput chilotii azi!", menita a fi un omagiu adus fotomodelelor.

Apoi la provocarea mea, Adi s-a dus sa vorbeasca cu un tanar rocker care isi exersa piesele la o chitara electrica. Nu a trecut mult si Iustin a intrat in gasca noastra. Avea oarecare emotii, caci mergea la Bucuresti pentru un concurs.. noi am crezut din primul moment in talentul sau si de aceea i-am cerut un autograf si id-ul de messenger ;))

Ajunsi in Bucuresti am luat toti 4 metroul catre Piata Romana (dap, Piata Romana, mi-a confirmat acum Cristina), iar de acolo drumurile noastre s-au despartit.. fiecare urma sa-si duca visul la implinire. Iustin sa castige concursul sau cel putin sa faca o impresie buna.. Cristina sa se intalneasca cu Alex in aeroport, iar eu si Adi sa vizitam Muzeul Satului.

Usor de zis, anevoios de realizat.

Cri s-a urcat in 783, iar noi ne-am dus in jos catre Bd-ul Aviatorilor.

Orele au trecut.. avionul astept de Cri a tot intarziat.. noi am intrat in Muzeul de Geologie.. orele au trecut.. avionul tot nu sosise.. noi tot nu iesiseram din muzeu.. orele au trecut..

Acum incepe finalul.. am mers si noi la aeroport sa ii tinem de urat Cristinei. A aterizat intr-un final cursa de Italia.. l-am cunoscut pe Alex si pe varul sau.. aaa.. oare cum il chema?? ;)) Dragos I think! ;)) Ne-am intors in Gara de Nord unde am facut un scurt popas la Spring Time, the best eating place! Iar apoi ne-am cocotzat in tren. A urmat un du-te vino prin tren pe la cusete.. cred ca i-am trezit pe multi din ei ;)) desi, daca stau bine sa ma gandesc era capat de linie.. nu ar fi avut timpul efectiv sa adoarma :) In aceste pendulari du-te - vino l-am reintalnit pe Iustin.. era schimbat! Parul desfacut, cu un concert in plus la activ si o alta experienta de neuitat numai buna pentru a fi pusa in cutia de amintiri. Then.. am continuat plimbarea prin tren.. si am gasit 3 locuri comode.. care la controlul de bilete s-au dovedit a fi la clasa 1.. asa ca am pornit din nou prin tren.. am gasit alte 2 locuri jumatate si ne-am oprit pe ele.. pe la Predeal le-am cedat ca aveau oamenii bilete.. enervant acest moment artistic ca doar si noi aveam locuri pe undeva, prin vagonul 22 desi acesta nu exista!

La 2 noaptea eram in Bv.. ai mei ne-au asteptat pe peronul 4.. noi am iesit pe partea opusa, am trecut linia ferata si am iesit pe peronul 2..

As vrea sa inchei acest post cu imaginea celor 3.. cadru din fatza si un voice over ce spune: "Oare va reusi Cristina sa invete ceva de pe urma acestei calatorii? Oare va reusi Adi sa gaseasca un tren pentru a ajunge acasa? Va reusi oare Diana sa viziteze Muzeul Satului? Oare Iustin, amicul lor de tren, va reusi sa devina faimos?.. Oare isi va sterge Cristina lacrimile? Oare Adi se va trezi din somn? Oare Diana isi va pastra atitudinea glaciala?.."

Apoi cadrul se muta cu 180 de grade si avem imaginea celor 3 de la spate.. voice over-ul spune: "OHH, HELL.. WHAT A GLORIOUS DAY HAS BEEN! [trademark: Ema]"

Avem timp
by Octavian Paler

Avem timp pentru toate.

Sa dormim, sa alergam in dreapta si-n stanga, sa regretam c-am gresit si sa gresim din nou, sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine, avem timp sa citim si sa scriem, sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris, avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam, avem timp sa ne facem iluzii si sa rascolim prin cenusa lor mai tarziu.

Avem timp pentru ambitii si boli, sa invinovatim destinul si amanuntele, avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident oarecare, avem timp sa ne-alungam intrebarile, sa amanam raspunsurile, avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam, avem timp sa ne facem prieteni, sa-i pierdem, avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa-aceea, avem timp sa primim daruri si sa nu le-ntelegem. Avem timp pentru toate.

Nu e timp doar pentru putina tandrete. Cand sa facem si asta, murim.

Am invatat unele lucruri in viata pe care vi le impartasesc si voua..

Am invatat ca nu poti face pe cineva sa te iubeasca. Tot ce poti face este sa fii o persoana iubita. Restul... depinde de ceilalti. Am invatat ca oricat mi-ar pasa mie altora s-ar putea sa nu le pese. Am invatat ca dureaza ani sa castigi incredere si ca doar in cateva secunde poti sa o pierzi. Am invatat ca nu conteaza CE ai in viata ci PE CINE ai.

Am invatat ca te descurci si ti-e de folos farmecul cca 15 minute. Dupa aceea, insa, ar fi bine sa stii ceva. Am invatat ca nu trebuie sa te compari cu ceea ce pot altii mai bine sa faca ci cu ceea ce poti tu sa faci. Am invatat ca nu conteaza ce li se intampla oamenilor ci conteaza ceea ce pot eu sa fac pentru a rezolva.

Am invatat ca oricum ai taia, orice lucru are doua fete.
Am invatat ca trebuie sa te desparti de cei dragi cu cuvinte calde.. s-ar putea sa fie ultima oara cand ii vezi.

Am invatat ca poti continua inca mult timp dupa ce ai spus ca nu mai poti.

Am invatat ca eroi sunt cei care fac ce trebuie, cand trebuie indiferent de consecinte.

Am invatat ca sunt oameni care te iubesc dar nu stiu s-o arate. Am invatat ca atunci cand sunt suparat am DREPTUL sa fiu suparat dar nu am dreptul sa fiu si rau.

Am invatat ca prietenia adevarata continua sa existe chiar si la distanta iar asta este valabil si pentru iubirea adevarata. Am invatat ca, daca cineva nu te iubeste cum ai vrea tu nu inseamna ca nu te iubeste din tot sufletul. Am invatat ca indiferent cat de bun iti este un prieten oricum te va rani din cand in cand iar tu trebuie sa-l ierti pentru asta.
Am invatat ca nu este intotdeauna de ajuns sa fi iertat de altii. Cateodata trebuie sa inveti sa te ierti pe tine insuti. Am invatat ca indiferent cat de mult suferi, lumea nu se va opri in loc pentru durerea ta.
Am invatat ca trecutul si circumstantele ti-ar putea influenta personalitatea dar ca TU esti responsabil pentru ceea ce devii. Am invatat ca, daca doi oameni se cearta, nu inseamna ca nu se iubesc; si nici faptul ca nu se cearta nu dovedeste ca se iubesc. Am invatat ca uneori trebuie sa pui persoana pe primul loc si nu faptele sale.

Am invatat ca doi oameni pot privi acelasi lucru si pot vedea ceva total diferit. Am invatat ca indiferent de consecinte cei care sunt cinstiti cu ei insisi ajung mai departe in viata.
Am invatat ca viata iti poate fi schimbata in cateva ore de catre oameni care nici nu te cunosc.
Am invatat ca si atunci cand crezi ca nu mai ai nimic de dat, cand te striga un prieten vei gasi puterea de a-l ajuta.
Am invatat ca scrisul ca si vorbitul poate linisti durerile sufletesti.
Am invatat ca oamenii la care tii cel mai mult iti sunt luati prea repede...
Am invatat ca este prea greu sa-ti dai seama unde sa tragi linie intre a fi amabil, a nu rani oamenii si a-ti sustine parerile.
Am invatat sa iubesc ca sa pot sa fiu iubit.

Un subiect trist..
(nu trebuie sa cititi, vreau doar sa scriu despre asta)


Am vrut sa scriu despre asta saptamana trecuta dar nu am avut timp. Profit ca nu am somn si scriu acum.

Un subiect trist.. este vorba de o stire care am vazut-o la tv. Un om isi tinea mama bolnava sa doarma afara din casa, intr-un fel de cotetz improvizat, in niste conditii mizere! A rasuflat usurat cand au luat-o de acolo si au dus-o intr-un azil.

Nu imi venea sa cred ce vad! Nu as fi crezut ca pot exista oameni care traiesc in asemenea conditii. Mi se pare extrem de trist ca la batranetze, cand nu mai ai putere sa te descurci singur si ajungi la mana copiilor sa fii tratat astfel. Cat de mult isi iubeste un parinte copiii si cat de mult isi iubeste un copil parintii? Nu vreau sa generalizez.. sunt cazuri si cazuri.

Toata povestea asta m-a facut sa ma gandesc si la bunica mea.. sa imi dau seama cat de mult o iubesc. La urma urmelor nu pot decat sa imi petrec putin timp langa ea, sa o invelesc si sa ii spun "noapte buna".. dar cate a facut ea pentru mine? Nu as avea timp suficient sa povestesc..

Sfatul meu: iubiti-va familia, nimeni nu e mai apropiat de voi ca ei and in the end it's all that matters.

The Morning After & The Day Before

Dar sa analizam lucrurile in mod cronologic..

The day before: 11 mai - o zi plina de emotii!

Totul a inceput dimineatza devreme cand m-am trezit sa plec la un shopping de ultima ora. Lipsea camasa alba din dotare. Am alergat in sus si-n jos pe Grivitei sa caut ceva adecvat ocaziei, ma refer la cursul festiv! Dupa mai multe incercari nereusite si cand eram gata sa renunt, am zis sa mai fac o ultima incercare. Si cum in ultimul loc in care cauti gasesti.. asa s-a intamplat si in cazul meu.

Cu aceasta problema rezolvata am trecut la aranjarea ultimelor detalii, iar apoi la urcatul colinei, unde ma astepta domnul cu robele.. m-am agitat putin sa gasim un loc in care sa ne imbracam.. apoi au urmat mii si mii de sesiuni foto.. blitzurile pur si simplu nu aveau astampar! :)

A inceput cursul festiv.. in cateva cuvinte: un moment extraordinar, de care o sa-mi aduc aminte peste ani si ani! Totul s-a petrecut atat de repede incat nici nu imi vine sa cred ca peste 2 luni se termina tot ce a insemnat pentru mine "REI".. uitandu-ma in urma imi vine sa zambesc si nu pot decat sa ma gandesc la momentele frumoase petrecute impreuna cu colegii.. petrecerea PRM, excurisia in Bucegi, plimbarile pe dealuri dintre cursuri si toate orele petrecute la scoala.

Uff, simt cum ma cuprinde nostalgia!.. ciudate sentimente!

Tot ieri am avut si banchetul.. imi pare rau ca au lipsit colegi - in mod deosebit ma refer aici la Cricketa si Monik.. mi-ar fi placut sa fie la masa si pe ringul de dans langa noi! I've missed u! A LOT! Atmosfera a fost placuta, locatia ok.. eu una m-am simtit bine. Dar si asta a trecut repede.. Iar pentru a incheia seara intr-un mod placut am fost in Tequila.. am mai dansat putin si gata.. Restul e history..

The morning after: 12 mai - chill out!

Oboseala adunata se resimte si nu prea am chef de nimik (desi am destule de facut). Bine macar ca am chef sa scriu pe blog ;)) Marturie a ceea ce a fost ieri stau pozele, si piciorushele mele care au rezistat eroic 'la inaltime'. Ce mai conteaza ca in zilele ce urmeaza voi merge prin alunecare sau rostogolire? ;)

Asadar, dupa o zi plina vine o zi goala.. un ciclu firesc.

Cu roatele-n sus

Incep acest post prin a multumi fetelor care m-au intampinat foarte calduros asta seara.. ma refer aici la status-urile Ankai si Cricketei.. luv ya! La rugamintea Ankai voi face un rezumat al zilei de azi, mai exact sarbatorirea celor 25 ani de la nunta parintilor mei.

Slujba de la Biserica a fost deosebita, mi-a placut! Am facut si poze (dupa cum se obisnuieste) pe scari, langa scari, tot grupul, pe bucati, in diferite combinatii si aranjamente, etc. Apoi am mers la local, am aranjat si ultimele detalii, si a inceput cheful!

Cei mari s-au distrat pe cinste.. nu stiu de unde aveau atata energie si chef de joaca! :) Am participat si eu la vreo 2 hore, 3 mai lente, plus niste miscari de freestyle.. ahh, si sa nu uitam ca am ridicat sala in picioare la "El meneaito" :) Dupa acest dans in pantofii descrisi in post-ul anterior, situatia a scapat de sub control. Sincer acum.. cum poate cineva sa stea cocotzat atatea ore pe niste pantofi? Eu una am rezistat eroic ore bune, dar acum stau cu roatele-n sus :) Iar maine cred ca voi adopta un nou stil de mers (pe calcaie) :) Si totusi.. nu asta conteaza, ci atmosfera care a fost acolo, bucuria de a fi alaturi de parinti la un asemenea eveniment! Fetele vroiau si poze cu mancarea.. dar m-am decis sa va scutesc de acest chin. Va spun doar ca a fost gustoasa de la antreu pana la tort :)

Iar acum ca s-a terminat, ne raman amintirile! Sper sa petrecem si la 50! LA MULTI ANI dragii mei!

Povestea pantofilor

Oare trec printr-o lipsa acuta de idei de am ajuns sa scriu despre pantofi?

Nu.. inca nu :) Dar mi-am dat seama ca vine un moment in viata fiecarei femei cand aceasta trebuie sa isi cumpere o pereche de pantofi.. fie ca e prima sau a suta pereche, momentul e minunat! L-am trait si eu astazi.

Sa va relatez pe larg toata povestea:

"A fost odata ca niciodata o fata care avea o nevoie mare de pantofi.. urma sa iasa in lume si pur si simplu nu avea cu ce sa se incaltze. Ca sa scape de rusinea celor din jur, a pornit dis-de-dimineatza (adica pe la 11) spre marele magazin cu pantofi. Si pentru ca urma sa ia o decizie importanta pentru viitorul sau a luat-o cu sine si pe mama ei. Impreuna urmau sa se sfatuiasca si sa gaseasca cea mai frumoasa pereche de pantofi vazuta vreodata. Stiau ce cauta caci aveau ochiul format.. am uitat sa va spun ca cele doua protagoniste urmasera cursuri de "fashion adviser". Trainerul lor personal fusese Al Bundy, un om de valoare, pentru cunoscatori!

Asadar au plecat. Pe drum nu s-au intalnit cu nimeni.. numa' bine ca oricum nu aveau timp de pierdut! Odata ajunse in fatza marelui magazin au luat o gura de aer in piept ca sa isi faca curaj si au intrat (inauntru oricum era aer conditionat). Mare le-a fost mirarea cand peste tot erau mii si mii de modele de pantofi.. Iar asta nu a facut decat sa le ingreuneze misunea! Si-au pastrat calmul si s-au aventurat in aceasta lume minunata recunoscuta in revistele de specialitate sub numele de "Lumea pantofilor".. Au intrat in mai multe magazine, au studiat bine oferta (pentru a retine modelele, dar nu si preturile!) si au probat mai multe perechi.. Dar in situatii din astea critice totul se intampla dupa cum iti e norocul!.. ori nu era marimea potrivita, ori era tocul prea inalt.. chestii evidente la urma urmelor..

Am ajuns in punctul culminant al povestii, in care apare si personajul negativ. Acest personaj a luat forma vanzatoarelor. Fiecare incerca sa te atraga in capcana si sa te faca sa cumperi pantofi de la ele, cu texte care mai de care: "stati linistita, e piele.. se mai lasa la purtat!", "dar si eu am avut o asemenea pereche.. sunt foarte comode!", "am dat o pereche ca asta chiar ieri", "este ultima pereche, se vand foarte bine", "ohh, va vin foarte bine! sunt tineresti si foarte elegante!", "sigur nu mai gasiti ceva de o calitate atat de buna la pretul acesta".. ce mai tura-bura.. ele au de vanzare produsul anului, si daca nu il ai si tu in picioare esti degeaba.. Intelegeti voi.. ele actionau la nivel psihologic..

Numai ca aici intervine experienta si taria de caracter a protagonistelor noastre! Au stiut cand e momentul sa treaca mai departe! ;) Au evitat toate capcanele si abia in ultimul magazin in care au intrat au vazut perechea din imagine. Si-au zambit una celeilate si au stiut ca se uitau la perechea castigatoare! Si asta s-a vazut clar la proba! Au impachetat-o repede si apoi au pornit spre casa..

Erau multumite, fericite!

Fusese o zi plina.. "

GRESELI FATALE

• sa scrii titlurile cu CAPS LOCK
• sa iti propui sa iesi la si 20 de pe mess
• sa-ti vopsesti parul galben si sa te bucuri cand te fluiera lumea pe strada
• sa te indragostesti (la o varsta frageda, de cine nu trebuie - gen actori de filme SF)
• sa-ti propui sa faci 1 cap/zi la licentza
• sa lasi firimituri pe masa
• sa nu mananci o galeata de inghetata o data
• sa te urci in 5 barat dupa un meci de fotbal
• sa-ti rozi unghiile de foame
• sa-ti faci patul dimineatza (oricum seara te culci iar)
• sa vorbesti 30 min de pe telefonul mobil in Italia
• sa mergi la trainingul de la ProCredit pentru a doua oara
• sa-ti folosesti punctele de loialitate din disperare
• sa nu aduni toate scoicile de pe plaja
• sa faci gratar pe marginea drumului
• sa iei cu tine umbrela intr-o zi cu soare, ca poate ploua
• sa lucrezi intr-o banca (oricare.. dar mai exact la ProCredit)
• sa cauti nod in papura
• sa-ti faci cocktails din algocalmin, fasconal, fervex..
• sa aduni tot ce ai de valoare in mai multe cutiutze
• sa vorbesti de unul singur in fatza unui spital de nebuni
• sa mananci dupa ora 6
• sa nu bei apa plata cu lamaie
• sa mergi cu autocarul pe ruta Brasov-Praga, si sa te intorci tot pe acolo!
• sa nu ai hartie igienica de rezerva in baie
• sa cumperi eugenii (din alea bune) din Hard Discount si nu din Carrefour
• sa te prefaci ca iti plac biscuitii digestivi
• sa uiti de ziua de nastere a unui prieten
• sa te patezi cu 2 tipuri de inghetzata la un interval de 5 minute
• sa te trezesti dimineatza devreme
• sa faci cadou de ziua cuiva o ascutitoare si sa te astepti la multumiri eterne
• sa iti pierzi ziua in sala de lectura de la biblioteca cand puteai face un xerox
• sa crezi ca rozul fosforescent se asorteaza cu verde
• sa ai asteptari prea mari
• sa te uiti la filme horror inainte de culcare
• sa nu te ingrijorezi daca vecinul de deasupra te inunda
• sa ratezi artificiile din cauza plopilor
• sa mananci ciuperci din padure pentru ca au efecte tamaduitoare
• sa bei Nestea cu gust de Green Tea, desi stii ca cel de Peach e mult mai gustos
• sa alergi la deal (e doar o iluzie ca ajungi mai repede, de fapt vei ajunge mai obosit!)
• sa te incui pe dinafara si dupa ce ai spart geamul sa gasesti cheia
• sa citesti din plictiseala cartea de telefon
• sa nu ai poze "of course" in colectia proprie
• sa iti arunci sosetele in WC si nu in masina de spalat (din greseala evident)
• sa te dai cu parfum si sa lasi o dara de miros in urma ta ce ucide toti gandacii din casa
• sa formezi un numar de telefon pe tastatura calculatorului (nu PC, ci calculator de calculat)
• sa sustii cu tarie ca nu ai mintit
• sa nu ai brad de Craciun si tort de ziua ta de nastere
• sa vorbesti la telefon in Biserica si sa te uiti in jur in semn de aprobare
• sa nu iti urmezi visele!!!

& SA NU CITESTI BLOGUL MEU :))) (dehh.. modestia din mine vorbeste!)

Lista ramane deschisa.. cele 50+1 motive sunt evident insuficiente pentru a acoperi aceasta tema fascinanta in toate sensurile posibile. Poate voi reveni cu completari ;)

De ce mergem la training-uri?

Dar sa incepem cu inceputul: ce este un training? It is the education, instruction, or discipline of a person or thing that is being trained.

Ok.. si acum ca stim ce este acela un training am sa incerc sa gasesc raspunsul la intrebarea ce da titlul acestui post:

De ce mergem la training-uri?

-raspuns diplomat care da bine: pentru ca vrem sa invatam cat mai multe lucruri noi

-raspuns dat din cauza plictiselii: pentru a-ti tine mintea si timpul ocupate

-raspuns ce tine de caracter: din curiozitate

-raspuns egoist: pentru a invata din experienta altora

-raspuns practic: pentru pixuri, mape, calendare si alte materiale promotionale

-raspuns legat de viitor: pentru a afla ce ne asteapta dincolo de portile facultatii

-raspuns turistic: sa vizitam sediile companiilor

-raspuns sentimental: sa ne imprietenim cu alti tineri interesati ca noi de traininguri

-raspuns dinamic: sa aflam si noi ce misca in lumea afacerilor

-raspuns pentru tine insuti: daca nu eu atunci cine? prietenii stiu de ce :)

S.a.m.d

MyHeritage

Descoperiti 5 diferentze si incercuiti-le.

Trimiteti apoi raspunsurile corecte pe adresa redactiei si veti putea castiga unul din premiile surpriza ;)

Iar pentru stima si respectul autorului acestui blog, gasiti 1 diferentza:

Ce nu are nevoie de explicatie?
















Prietenia, gustul de apa sarata, adierea vantului, intrebarile retorice, un rasarit de soare la munte, un zambet, petele de pe o girafa, pasiunea pentru ceva, un cactus in desert, gaurile din asfalt, o familie de ursi polari la Polul Nord, o barca pe mijlocul unui lac, mirosul de primavara, un hamac la umbra intre 2 copaci, tasta DELETE, o pagina de carte indoita, o poveste de "noapte buna", gaura de la covrig..


Well.. it all comes natural.. :)

Imi iau ceasul negru

Vesnica intrebare a fetelor: Cu ce sa ma imbrac? Fie ca tre' sa iesi din casa pana la alimentara, pana la scoala sau pur si simplu in oras.. apare aceasta dilema. Urmeaza momente frenetice de probare a hainelor in incercarea de a gasi combinatia perfecta de piese vestimentare si implicit de culori. Desi "dulapul pica pe tine", tot nu ai cu ce sa te imbraci! Nimic nu pare sa se potriveasca cu respectiva ocazie ceea ce te enerveaza si mai tare! Dupa multe sapaturi prin dulap si dupa ce probezi bluze uitate prin vreun colt vei alege o tinuta cu care erai deja obisnuit.

Asa ca stau sa ma gandesc.. ce rost mai are sa cauti alte combinatii? Cand e momentul potrivit sa revolutionezi lumea modei?

Pana una alta imi iau ceasul negru si am rezolvat problema.. restul ramane sa ma mai gandesc.

"Fara o vasla "


Imi dau seama ca din ce in ce mai mult conteaza titlul.. dap, el face toti banii. Un film cu un astfel de titlu mi-ar starni in mod evident interesul. Ca dupa primele 10 minute vizionate filmul se dovedeste a fi naspa.. partea a doua! Te-a facut sa intri in sala de cinema si sa platesti biletul de intrare. Ce mai poti face? Te consolezi cu ideea si ramai in sala in speranta ca filmul nu va fi atat de rau.. sau, pleci pur si simplu.

Lista de filme continua cu: "Douasprezece fara zece", "A treia dorinta", "Citeste si plangi", "Taci si impusca-ma", "Adevarul si alte minciuni", "Intre vis si insomnie".. Sincer spun ca m-as uita la filmele astea.. titlul imi starneste curiozitatea.

Trebuie sa exista vreo legatura intre titlu si continut? Well.. ar fi de preferat! Totusi, titlul se leaga de un cuvant sau o expresie pe care o va spune un actor cu rol secundar, intr-un moment cand nu erai pe faza.. si uite asa dupa vreo ora juma' de film ramai cu niste dileme mai mari decat la inceput.

Dar ce vorbesc eu aici? Rolul unui film e sa te faca sa visezi, sa te transpuna intr-o alta lume, sa iti aduca un zambet in privire, sa iti dezvolte imaginatia, sa iti adune prietenii in jur.. and so on. Asadar, la mai multe!

P.S. Stiu ca ai citit aceste randuri doar din cauza titlului! ;))

Gustul copilariei

Nu am trait la tara, nu stiu cum e.. As putea sa-mi imaginez cum sta treaba si sa o asezonez cu imagini trecatoare surprinse din masina sau la popasul de 15 min la Nea' Nelu. Dar nu cred ca e cazul..

Am copilarit la bloc, pe asfalt si prin gradini - zona mea verde! Singurele animale pe care le-am vazut au fost cele din cartea de "Cunoasterea mediului inconjurator". Jocurile noastre se desfasurau intr-o alta dimensiune.. jucarii de-a gata si mai putine improvizatii.

Nu ma plang, am avut o copilarie fericita pentru ca m-am putut juca si am avut si cu cine.. Totusi, spatiul de joaca a fost mult mai mic: se limita la parcare, la strada. Analizand bine situatia pot spune ca jocurile de la oras sunt mult mai statice decat restul.

Nu am avut parte de coclauri, capitze de fan si lanuri de porumb. In schimb am avut creta colorata sa pot desena pe asfalt. Iar dupa prima ploaie puteam incepe un nou proiect..

Minunat! Atatea diferente intr-o singura generatie!

Well, ar fi multe de povestit dar nu am starea necesara.. poate voi reveni la acest subiect.. if not, e un bun rezumat! ;)

De la vest la est

Asa se invarte Pamantul in jurul Soarelui si in jurul axei sale, asa bate vantul, asa se extinde Uniunea Europeana si asa vin strainii sa faca afaceri la noi! Si se pare ca treaba merge bine de mii de ani.. nimeni nu a incercat sa se opuna.. si de ce ai face-o? sa fii tu pestele ce inoata impotriva curentului si moare electrocutat? sa fii tu primul care incepe sa aplaude? primul care se ridica sa danseze? Da' ce domle'? Eu am initiativa?

Ar trebui sa invatam de la cei mari si experimentati, sa le furam meseria. Macar initiativa asta sa o avem! Dar nu, ne incapatanam sa redescoperim roata si apoi ne punem bete in ea. Asa.. ca sa fim siguri ca treburile vor merge bine.. (dehh.. romanul e inventiv!)

In cazul in care vine cineva sa ne dea un sfat, noi ce ne spunem: "Uite-l ma' si pe desteptu' asta! Vrea sa ma invete pe mine meserie.." Apoi refuzam orice ajutor si privim cu neincredere.. "Oare ce motiv ascuns are de vrea sa ma ajute?"

Si uite asa ne pierdem viata prin incertitudini, indoieli si alte sinonime.. da' ne place! Spirtul de detectiv zace in fiecare din noi. Trebuie doar sa il zgandarim nitel..

Chat crisis - asl pls

Imi aduc aminte de vremurile cu mIRC.. toata lumea era innebunita! "Asl pls" devenise cea mai folosita expresie :) Mii si mii de canale, de utilizatori, de oameni care au descoperit chat-urile o data cu Internetul. Nu mai ieseau copii la joaca in parcare, ci mergeau la net cafe.. dehh.. trebuie sa-si exerseze gramatica! S-a trecut apoi la messenger.. discutii mai elevate si mai profunde. De fapt, acolo iti aduni adevaratii prieteni. Timpul trece si ajungem la o noua inventie: skype. Intri, vorbesti cat vrei.. si mai ales cu cine vrei!

Si toate astea pentru a scapa de singuratate, pentru a ne hrani cu portia de conversatie zilnica. Iar daca ar fi sa traim pe o insula pustie, am ajunge sa vorbim singuri! De fapt vorbim deja singuri.. in fatza calculatorului, tastand, razand cu monitorul, exprimandu-ne sentimentele prin emoticons.. unde se indreapta societatea asta??

E clar! Nu se poate sa nu comunicam intr-un fel sau altul.. nu ne putem abtine!


;) 22 f bv >:D<

Apropo tv


Apropo tv este una din cele mai bune emisiuni de la tv! Am zis!
Pentru ca am ratat inceputul emisiunii mi-am propus sa stau IAR treaza pana la 1 noaptea ca sa pot vedea ce am pierdut. Toate bune si frumoase pana aici.. trec orele.. imi fac de lucru pe net.. ma mai invart prin casa.. mai beau un ceai si surprinzator mi se facea din ce in ce mai mult somn. Dar trebuia sa rezist!

Intr-un final se face ora x. Si guess what? Incepe emisiunea.. reclama de inceput.. sumarul emisiunii.. si apoi.. Ecranul negru!! I mean NEGRU! S-a intrerupt transmisia! Ma gandesc ca numai tv-ul meu face fitze. Usor imposibil pentru ca nu ma sabotase niciodata in halul asta! Suntem buni prieteni si de multe ori ne tinem ocupati unul pe celalalt. Ce mai.. ne distram bine :) Dar acum, nu intelegeam ce se intampla! M-am dus la Siril sa vad ce zice tv tunnerul. Negru si acolo! Va dati seama ca in urmatoarea secunda am intrat in panica! De ce se intampla asta? De ce mie? De ce ACUM?

Pff.. m-am resemnat si am inceput sa ma pregatesc de "noapte buna". Dar cand sa ma var in pat, pata neagra de pe ecranul tv-ului dispare si locul sau este luat de emisunea mult asteptata.. cu Andi Moisescu, invitatii sai si alte chestii misto.

Inceputul emisiunii trecuse de mult, dar macar tv-ul era sanatos :))

Ehh.. poate am mai mult noroc data viitoare!

During the 20's


This stage of life is full of dreams and a mix of reality. Dreams will be turned into reality by experiencing it. Reality is hard.. so:
BE CONFIDENT!
BE STRONG!
BE BOLD!

Trezirea la realitate

Cine ar fi crezut ca viata nu este de multe ori ceea ce pare? Ca de multe ori este necesara o trezire la realitate? Traim mai mult in lumea viselor? De ce ne trezim la realitate doar cand ceva incepe sa mearga prost? Starea de bine ne face sa uitam realitatea? De ce este realitatea cruda? Poate pentru ca ne aduce cu picioarele pe pamant?

Mie imi placea mult pe nourasul acela.. era lumea mea.. doar eu si gandurile mele.. primeam ce musafiri doream.. si aveam impresia ca pot realiza tot ce imi propun!

Dar acum ca m-am trezit trebuie sa fiu atenta sa nu ma pierd in multime, sa am o parere proprie, sa am grija cu cine ma imprietenesc.. iar in noile conditii sa realizez tot ceea ce imi propun! Greu domle'! Greu! Dincolo era mai usor! :)

To conclude: we should always remember that "if you want your dreams to come true, you have to wake up first"..

Industria siderurgica.. what was I thinking?


Yep.. asta mi-am ales, de asta am parte! Urmatoarele luni vor fi terbile! :) Traduceri din engleza in romana, toate legate de acest domeniu. Again: WHAT WAS I THINKING OF? Was I thinking at all? Da.. dar in situatia de criza in care eram o alta idee mai mareatza nu am avut. Asa ca acum I just have to deal with it; sa scot ce e mai bun din treaba asta.

Si toate pentru un scop nobil: lucrarea de licentza.
I can do it! But it will take a lot of time!

Smelly cat


This is the story of a trip.. me and Cri coming home from the Czech Republic. It’s a true story! I will present it as we wrote it that night! Attention! It may contain explicit words!


"10-11 February 2007

2:18 AM
The trip to the Deep Dark Forests of Transylvania begun with the packing yesterday until 2 a.m.! After dinner with Tomi, we packed everything for 2 hours and when the work was complete we took photos (it was Diana’s masterpiece – Gabi filmed it) =)) famous twice!
In the morning we woke up FRESH at 7:30 o’clock and we went to the bus station in Ostrava. Tomi came with us. Thank God! (now eating banana).
Student Agency bus took us to Brno! There they left us hopeless and disoriented! We managed to find the nicest persons in Brno! 2 girls, one pregnant and the other one not! :)They took us to Zvonarka by car! Thank God!

After shitting 1 hour and a half there Cristina didn’t want to move to line 38! (a man came and told me to move, as the bus was supposed to arrive there).
Shitting is a good word for the smell in the bus now! It smells like cabbage! Probably the other driver was impatient! He wanted to drive this smelling bus and he was expressing his desire by using the power of the cabbage smell! Unbelievable! Thank God they changed seats! The crowd in the back couldn’t take it any more!!! Neither did we!! (in front of the pack!!!) There are not enough exclamation points here..
Pepe is sleeping now and Cristina wants a photo..
Ok! Let’s get back to the story. Line 38! And guess who was there to pink us up. Pepe and the driver up-mentioned! Yes! It was him! And his friend with the unknown brand of perfume!
After half an hour of arguments we attacked the “shitting bus” with out luggage. Or should I say hand-luggage: 2 trolleys, 3 backpacks, one laptop bag, one tashca and one other piece of luggage that we cannot name now. Cristina owns them! And I packed them! All her fortune is inside! Too bad we have to pay for them 200kc because only one is allowed, I mean free. Pepe snores now..
So, we will pay when we get home. Is not like we don’t have money.. we are Romanians!..
When we entered za bus thousands of eyes surrounded us. Especially Cricketa because she was in front. And my back because I was the last one. In between the luggage.. sorry, hand-luggage!
Cristina decided to occupy a seat in the upper half of the bus, but, surprise-surprise, as we were the last ones, no seats were available any more! Thank God one Czech Boy helped us. He left his seat after he read despair in Cristina’s eyes. We took over his place, this beautiful place with a great view on and over Pepe and of course, the road. We never saw that boy again.
Shit! One more bomb attacked us! Where do they come from? Every time more and more powerful! Maybe we will not be able to concentrate furthermore. The reality might not be presented so accurate, the English too.
Uhh! We decided to publish this! It’s too good not to use it! People must know.. THE TRUTH IS OUT THERE!
Breathe! In-out-in-out..
It seems like we survived this one too! We did it again! Damn, we’re good! 5 months outside the country made us so strong!
Moving on.. we made friends and we tied great and healthy friendships with some “ladies” from this shitty bus. They embody the true and picturesque image of the “working-abroad-Romanian-woman”. They were nice! They fed us, defend us from the manele enthusiastic fans and in the end they even called us their daughters. Isn’t that nice?
We listened to billions of touching and heart-breaking manele. Our ears were shut down for a few hours. I suggested Cristina to concentrate on the landscape in order to endure the sound. It didn’t work because a WISE GUY kept on shouting every 5 minutes: LOUDER!!
Now, as we approach the capital city of Hunedoara, Deva, we have folk music on the air. Our wounds will never heal! We can only hope to reach the Deep Dark Forests of our Beloved Transylvania soon! Thank God we have MTV for good quality music or radios like: Dinamic, Europa FM or Guerrilla.
In the mean time we ate the delicious sandwiches we made in Ostrava and we talked about our experiences and impressions as Erasmus students in Belgium and the Czech Republic. As you may guess.. we talked a lot!

3:11 a.m.
Time for a break! Maybe nap. After all this feelings and intense emotions we need it.
Phuck! Cristina spotted a new bomb coming upon us! We will interrupt this for a few moments to hide from it.
……………few moments pass…………
The wave passed us! Still running normally. But who knows with what he will hit us next.

4:39 a.m.
We are back after a tortured sleep, if we can call it like that. Now we are finally in Deva. The kamikaze driver was supposed to be an experienced guide of the Romanian roads, but I think it’s taking longer than expected to get us back home to Brasov. It’s raining.. this could be an explanation.
And I would like to add that Pepe’s ass is WUNDERBAR! :) Acord total from Diana’s point of view.
And now, rubrica noptii: STIATI CA:
Simeria:

- are cel mai mare parc dendrologic, unique in Europe
- se fabrica marmura, in the past cojoace
- este un important nod de comunicatii

6:30 a.m.
We are suffocating. Pepe is driving and he forgot to open the conditioned air. He’s concentrating too much on the road. Or, the more plausible version, he used the heat to reduce all of us to silence. Good strategy Pepe! But you cannot stop our words from filling up these pages.
Cristina just finished her water reserve. Me, I have only a few zips left. Luckily we reached Sibiu. Finally! Some fresh air! Thank God! We will survive again!
WHAT CANNOT KILL YOU, MAKES YOU STRONGER!

?:? a.m.
We closed the mobile phones to save energy, so we don’t know the hour. We are once again hungry. Cristina ate one of “the depressing cookies” which were supposed to be used while going through the memories of the Erasmus period.
Romania is simply amazing! After 5 months of high quality life living on EU expenses we are coming back to this “huge, deep, shit hole of mud”.
But we have to be optimistic and look into the horizon. And what do we see? The mountains. B-E-A-UTIFUL! And some light.. it’s morning!
Writing this became incredibly hard. The roads have holes. Some pieces are missing from this puzzle.
We just crossed the Olt river, one of the biggest rivers of Romania. That’s all we can say about it. Aaaa! Maybe only the fact that it flows into the Danube.
We have to follow E68 road to get to Brasov and this nightmare, that kept us awake the whole day, will be over. Thank God! We are almost safe! Almost!
The mountains are covered with snow. This is typical for Romania! Love it! You see, there are also good parts about this country, you just have to discover them.

7:30 a.m., at least this is what the Bulgarian watch shows.
This is both annoying and disappointing.
The sun is rising. Great view! I can’t describe this.. you should be here to see it!
99 km to Brasov.. the waiting kills us softly!
A light bomb hit us again. It doesn’t matter anymore.. we are immune.
46 km to go. With an average speed of 80km/h we should be there in half an hour.

These are our last words.. our last moments together. It was…… Cristina is in the middle of a nervous breakdown. At least there is snow. It’s great to live in the mountains. Alone, with your sheep, away from trouble, smells and humans. I would like to be like the snow. Covering everything and melting when I don’t feel like staying there any more. The best part is that I can always come back next year.

I can’t believe I was born in a country like Romania! I don’t belong here for sure! But, I will fight to be the best and to escape from this living nightmare.. I’m sorry I feel like this, but.. is what I feel!!!"

Thx for reading our story.. you’ve been a wonderful reader.

Departe de casa

Au trecut saptamani bune de cand nu am mai scris pe blog.. de fapt luni!.. dar cum criminalul se intoarce mereu la locul faptei se pare k nici eu nu fac exceptie ;)

Acum sunt in Belgia, mai exact in Kortrijk.. si sunt aici de vreo 3 luni.. timpul a trecut infernal de repede.. yep.. time flies when you're having fun..

Primele zile au fost dificile.. acomodarea la noile conditii de viata.. spalatul a jumatate din haine (pentru ca borcanul cu miere nu a stat perfect inchis in valiza).. animarea peretilor camerei cu tot felul de poze.. tentativa de a face curatenie in casa.. (toamna belgienii sufera de pe urma invaziei paianjenilor - but i guess they are used to it by now).. incercarea timida de a gati.. oprirea instinctului de a nu cumpara prea multe chestii (ciocolata si alte mancaruri din categoria 'yami', haine etc).. utilizarea in mod constant a unei alte limbi decat cea pe care o iubesti ;).. si lista ar putea continua.

In fiecare zi exista ceva care imi starneste curiozitatea, ceva pe care vreau sa-l incerc, ceva care sa ma faca sa zambesc, ceva care sa imi incerce ambitia, intuitia.. dar asta se intampla in mare parte si acasa.
Peisajul e schimbat, oamenii si limba!

Prezentare


Vreau sa fac o prezentare a Romaniei.. una frumoasa cum nu s-a mai vazut de mult timp :D..

La unul din cursurile pe care le voi urma in Belgia ni se cere sa ne prezentam tara.. si vreau sa iasa cat mai bine.. Avem multe lucruri deosebite de aratat lumii intregi si noi vom contribui un pic la acest lucru.

Am gasit pe google niste videoclipuri dragutze (dar din pacate nu le pot salva.. poate le rulam on-line..) tre' sa mai caut si ceva text.. Ma gandesc la o prezentare nu foarte lunga, atractiva.. si in urma careia cei prezenti sa ramana cu o imagine placuta a tarii noastre. :)

Daca aveti vreo idee in acest sens.. sunt deschisa la propuneri si astept feedback-ul vostru ;)

La practik


Am inceput practica.. cantitatea recomandata e de 3 saptamani, dar cred k voi servi mai putin :D

Activitatea pe care o desfasor aici e destul de interesanta.. trimit faxuri, scriu mailuri in engleza sau franceza colaboratorilor (de vreme ce lipseste persoana care se ocupa de acest lucru). Partea de mail-ing e ok.. dak nu stiu vreun cuvant pot consulta dictionarul.. dar (pentru ca exista intotdeauna si un dar) a trebuit sa dau si niste telefoane. Aici e mai complicat.. cel putin pana imi pregatesc speech-ul si imi fac curaj :P.. Mi-a facut o deosebita placere conversatia cu Yasser.. sincer, nu ma asteptam sa ne intelegem atat de bine, de vreme ce nici unul din noi nu vorbea in limba natala :P

E o agitatie teribila aici.. telefoanele suna non-stop, fiecare vine si mai zice una sau alta.. toate trebuie rezolvate si dak se poate instantaneu ar fi perfect! Nivelul de stres este peste limita admisa, si se streseaza mai ales cei care sunt constiinciosi si vor sa-si faca treaba asa cum trebuie. La cate probleme sunt de rezolvat nu ai timp nici sa iti bei cafeaua (dak apuci sa o prepari) sau sa megi la toaleta. Exagerez putin.. dar in unele zile chiar asa e!

Dar eu, care sunt in trecere pe aici nu am nici o scuza.. am uitat ca azi e ziua tatalui meu!.. :( Pana la sfarsitul zilei sper sa reusim sa ii cumparam un cadou frumos.. si poate poate ne iarta ca am uitat de aniversarea sa..