Amintire intr-un sertar- Sunt optimista sau pesimista?
- Daca ma doare sufletul inseamna ca am unul?
- De ce imi pasa daca stiu ca tie nu iti pasa?
- Cum se poate sa iubesc ploaia si totusi sa ma feresc de ea?
- Ce inseamna daca simt nevoia sa plang si nu pot varsa decat 2 lacrimi?
- De ce respingi o idee fara macar sa vezi despre ce e vorba?
Cate dileme pot sa am eu azi?? Adevarul e.. multe!
Viata te ia mereu prin surprindere si asta se intampla tocmai cand te astepti mai putin. Niciodata nu esti pregatit si trebuie sa improvizezi. Cateodata ne iese, alteori nu. Problema e ce faci cand nu iti iese? Ingropi dovezile intr-un sertar si te ascunzi vreo 2 zile ca poate trece? ("Nu lasa pe maine ce poti face azi, mai bine lasa pe poimaine ca poate nu mai e nevoie") Stiu ca timpul le rezolva pe toate, dar m-am saturat sa astept!
Cri are dreptate, adevarul e o provocare. O provocare pe care putini si-o asuma. Si prin urmare sunt preferate acele "sweet little lies"..
"Un sertar.. o viata!" - nu am zis-o eu dar imi place cum suna.
Nu am incuiat sertarul.. il pot deschide si rascoli prin amintiri.. dar pentru moment prefer sa nu fac asta!
2 comments:
On my way up north,up on the Ventura... I pulled back the hood and I was talking to you and I knew then it would be a life long thing, but I didn't know that we could break a silver lining. And I'm so sad like a good book, I can't put this day back... A sorta fairytale with you.
All in all was a pretty nice day and I put the hood right back where
you could taste heaven perfectly, feel out the summer breeze didn't know when we'd be back and I
didn't think we'd end up like this.
So shit happends all the time!!! WHATEVER!!! Punem totul la pastrare in cutiuta magica si cand va veni timpul sa ne uitam la ce a fost odata o sa stim si nu o sa mai doara, o sa fie just a good feeling ;)
frumos post.
m-a uns la sufletzel.
curand [cred, sper!] voi posta si eu niste ganduri asemanatoare, insotite de o poza cu un geamantan vechi din pod. intamplator tot la bran. si [ne]intamplator, nu era plin cu amintirile... mele. si totusi, I felt nostalgic. wonder why...
Post a Comment