Old Technology

Inainte de Craciun am rascolit prin cutiile mele cu chestii de pastrat/aruncat (se presupune ca faceam ordine) si am dat peste walkman si primul meu joc electronic.

Cate casete am ascultat eu la acest walkman si ce fascinata am fost de el prin scoala generala.. ulterior si-a luat Siril cd player, mp3 player.. iar in ziua de azi avem Ipod. Tehnologia a evoluat mai repede decat ma asteptam.. practic cred ca sunt mai putin de 10 ani intre aparitiile acestora. Oare ce am facut eu in astia 10 ani? Hmmm.. Se observa probabil din poze cat l-am folosit.. capacul nu mai sta fixat :D

Jocul electronic e din '92. Dupa ce am terminat clasa intai (si am luat premiul intai ;))) am fost cu tata si mi-am luat acest joc ca rasplata al notelor bune obtinute la scoala. Ideea jocului e simpla: tu esti un omulet care trebuie sa furi comoara si sa o arunci pe fereastra.. asta in timp ce te feresti de hoti si urs. Jocul a costat cam 1.000 lei la vremea aceea si mi-a tinut companie toata vara :) Reusisem si un record.. asta pana s-a tarminat bateria peste 1 an de joaca. A tinut ceva! Inca mai merge jocul, trebuie doar sa ii cumpar o baterie noua! Prevad o vara lunga :)))

Missing Belgium

I was talking yesterday with a colleague of mine from work about Belgium. Next week she will go on a trip there.. Brussels, Brugge, perhaps Gent.

This is Brugge - my favourite city next to Gent :)

Ohh.. I miss it so much! I would really like to go back there again!

I should plan something for this year!

Paris vs. Rome

Which one is more romantic?
Tough choice! Ambele orase au un farmec aparte, un "je ne sais quoi".
Lasand la o parte atractiile turistice fiecare ascunde locuri deosebite.. ceva din ce au fost ele pana a fi "invadate" de turisti si imigranti. Anotimpul ales pentru vizite: toamna! Aici stiu sigur ca nu am dat gres caci toamna e cel mai romantic anotimp :)

Lucruri de luat in calcul si analizat: parcuri, copaci, banci, cafenele (localuri), strazi, poduri, atmosfera de zi si de noapte, iluminarea orasului, arhitectura cladirilor, localnici, posibile activitati, arta, muzica, gastronomie.. tot ceea ce defineste un oras si ii da un nume.

Daca ar fi sa aleg as alege Paris-ul. Are mai multe locuri in care te poti refugia si mi s-a parut ca are si atmosfera potrivita :)

Pe final niste poze..

PARIS

ROMA

<= the jazz restaurant

Culorile copilariei


Re-aranjand hainele din dulapuri am redescoperit:
Rosu cat cuprinde: costumul de iarna si manusile de fa^s; fusta crosetata de mama (are si niste dungi albe si este speciala pentru ca se ridica atunci cand te invarti :)); puloverul rosu de lana cu buzunare crosetat de bunica; tricoul marinaresc in dungi rosu cu alb..
Ciclam: bluza de la verisoara mea Gabriela; pantalonii de trening din poza de 8 Martie (facuta special pt mami)
Bej: prima mea pereche de blugi
Galben: geaca cu care ieseam iarna sa dau zapada de pe masina noastra.. Dacia 1100 :)
Albastru cu gri: 2 piece-ul (bluza si fusta) tot in dungi ;))

Fara nici o legatura cu hainele as vrea sa adaug roz: creionul meu roz cu care coloram tot ce prindeam :)

Si mereu am visat la kaki.. Acum iubesc verdele si mai cochetez din lista de mai sus cu galbenul si bejul. Rozul si rosul abia abia isi fac aparitia.. dehh alte vremuri!

I confessed: GUILTY

Azi dimi am avut parte de un interogatoriu ca-n filme. Partea amuzanta e ca s-a petrecut in timp ce eram semi-adormita si nu am raspuns decat cu adevarul caci mintea mea dormea in front si nu era pe faza sa debiteze vreo minciuna salvatoare.

It goes like this:

- Ai venit cam tarziu aseara..

- Da.

- Pe unde ai umblat?

- Intr-un bar.

- Cu cine?

- Cu niste colegi de la munca.

- Aha.. si unde ati fost?

- In Bridge.

- Si unde e asta?

- Pe Tepes, mai jos de Dramatic.

- Aha.. ca nu mirosi a fum.

Daca eram treaza camuflam toata treaba ca doar imi stersem bine urmele inainte de a adormi la 4juma.. Vazand ca tine smecheria.. interogatoriul continua:

- Cine a venit la noi azi?

- Cristina.

- Si ce ati facut in sufragerie?

- Am povestit.

- Dar de ce e ud covorul?

- Am varsat niste suc.

- Aha.. mai tusesti?

- Un pic.

- Da' sirop de ce n-ai mai luat?

- Nu am putut sa desfac sticla.

=)) Asta cred ca a dat-o gata pe mama.. atata sinceritate mai rar!

Iar cand m-am trezit speram sa fie totul un vis.. but guess what? Nu era!

Mi-am dat seama cand am vazut sticla de sirop pe masa in bucatarie cu capacul desfacut ;)) Nu mai aveam scuza sa nu fac tratamentul pana la capat si sa scap o data de raceala asta care imi face viata grea de vreo 3 zile incoace.

Acum imi curge nasul.. oare ce urmeaza?!? ;))

Friendship

When I think about friendship, I think about you.

You're always there for me - for the hard times and the good times.

You give off yourself and you accept what I have to offer

You tell me what I need to hear - even when I don't really want to hear it!

And you're always there with your understanding and your love.

You are the very best kind of friend and you're more special to me than you could ever know.

Once again - Erasmus in Kortrijk

Hey hey!!! December 7 - December 9 was the Erasmus reunion of the 2006 generation at Katho. It was very nice to come back and meet everybody once again! We went to our favourite pub - 't Kanon and partied like in the good old times :)

Below are just a few photos, more will be available on-line soon enough for my Erasmus colleagues. I'm looking forward to our next meeting in Italy, Rome!

The new building - Hantal 5

Katho's flag glued against the window with 'flight information stickers'

Blurry 'T Kanon

Smokin' Reunited Erasmus and the EU flag :)

The jazz marathon, thx to Jay!

Belgian chocolate - the best!

Wall of fame in Brugge!

Early in the morning, going home :(

That'a all for the moment! C ya soon!

'I have no feelings'

I think I'm going through a middle age crysis! Asta e singura explicatie a celor intamplate in ultima vreme. Ma apropii vertiginos de implinirea a 23 ani pe data de 23 februarie..

Cand eram mica imi placea de Cotabisa.. si eram sasaita..

"Sade turcul pe saltea
Si comanda o cafea
Cand sa guste din caimac
Hop de-a dura si-un gandac"

Acum nu sunt nici sasaita si nici nu mai imi place de Cotabisa (Cotabitza cu 's'). As vrea sa fiu raraita..

I'm deep, deep shallow, dar pana la un punct! Nu pot lasa nimic la voia intamplarii. Trebuie sa ma lupt pentru ceea ce este important, pentru ceea ce imi doresc cu adevarat! Vreau ca atunci cand arunc o piatra in apa sa apara acele unde concentrice. Vreau sa gasesc acea piesa de puzzle care sa se potriveasca perfect! Trebuie sa plantez un copac si gasesc pe cineva care indeplineste 2 conditii: sa aiba his own plans si sa fie apple eater!

Punct.

Interviu cu bunica


Pentru cateva minute bunica mea sta de vorba cu o buna prietena.
- Ai frati, surori?
- Nu.
- Nu e bine.. De ce nu ai frati, surori?
- ...
- Nu a mai vrut mama sa aiba copii?
- ... Tata nu a mai vrut.

- Ai un prieten?
- Da.
- Aveti ganduri serioase?
- Inca nu stim.
- Lasa.. timpul rezolva.

- Stai departe?
- La capatul orasului.

- Da' cand te casatoresti?
- La 25 de ani.
- Mai ai...
- Da, 2 ani.
- E bine. Ca sa ai minte mai multa sa stii ce vrei. Si sa gasesti un baiat bun.. sa nu bea, sa nu fumeze.
- Asa e.

- Ai frati, surori?
- Nu.
- Nu e bine.
- Nu a mai vrut mama sau nu a mai putut?
- Nu au mai vrut.

- Prieten ai?
- Da.
- Cu intentii serioase?
- Nu stiu..
- Nu, dar timpul rezolva.

- Cand te casatoresti?
- Peste 2 ani.
- E bine.. sa ai timp sa-l cunosti bine..


- Ai frati, surori?

[...]

IN/OUT


Am sa scriu doar franturi de idei din ultima saptamana petrecuta prin Bucuresti pentru ca nu prea sunt in stare sa scriu un text coerent :P

- Usa de acces catre rezerve (sau rezervatii cum imi place mie sa le spun) a fost un element cheie.. toti vroiau sa fie IN pentru ca mai tarziu sa nu stie ce sa faca sa fie din nou OUT.. in cazul de fatza e mult mai bine sa fii OUT decat IN
- NU stii ce e moda pana nu esti pansat macar o data in viata :)
- Pijamas boiling points - 1 day and a half
- Vizitatorii erau obligati sa poatre halat alb.. asta mi-a placut teribil.. mi-am amintit de orele de chimie din generala si liceu.
- Am avut un moment de lucidiate luni seara in care mi-am dat seama ca iaurtul never tasted better.
- A trebuit sa am incredere in doamna de la garderoba sa-mi las hainele vreo 5 zile la ea
- Ce nu mi-a placut, pentru ca exista si asa ceva: trezirea la 7 dimi. Pentru o persoana "matinala" ca mine a fost ca o picatura de apa calda intr-o cana cu apa rece.. stica tot :D
- Am redescoperit rabdarea.. am stat, am stat iar apoi am stat si mai mult.. am asteptat, am asteptat si iar am asteptat
- Pentru a gasi o vena de calitate trebuie sa fiu intzepata de minim 2 ori :(
- Proaspat trezita din anestezie m-au rugat sa ridic mainile.. „cum?.. asa ca un avion?” „da, da.. ca un avion”, la care eu foarte mandra: „stiti.. tata e aviator” ;))
- Bucuria de a manca gris cu lapte poate fi spulberata in secunda urmatoare pentru ca descoperi ca nu contine nici macar o urma de zahar.. si nici nu ai de unde sa faci rost..
- In vis e-mailurile care iti umplu indbox-ul pot lua forma unor masline bine inghesuite
- Doua ceasuri nu vor indica acceasi ora.. si cu atat mai putin 10/20/30.. ceasuri
- Mi-am dat seama cat de mult urasc transportul in comun si aglomeratia
- Si ca imaginea muntilor sau a unei paduri toamna este de neinlocuit

A inceput scoala

O data cu venirea toamnei, a ploii de frunze ingalbenite si a culesului de castane, a inceput si scoala.. minunat!

Copiii pierd vremea pe strazi facand de la scoala pana acasa cam 4 ore. Pe "vremea mea" asta se intampla pentru ca ramaneam la joaca.. astazi se intampla pentru ca au ramas cu privirea in vreo vitrina la ultimul model de telefon mobil aparut pe piata sau ultimul model de calculator.. oare nu se mai uita nimeni dupa masinutze de jucarie?.. camioane?.. creioane si acuarele?

Amintire..

Doamna invatatoare abia ne convinge ca pauza s-a terminat si trebuie sa meargem iar in sala de clasa. Mai strigam inca o data: "-Tara, tara vrem ostasi!" "-Pe cine?.." E mult prea dulce glasul de copil ce nu are nici o grija.. de fapt singura lui grija este joaca :) Sala de clasa inca miroase a benzina si mobilierul mi se pare mai nou ca niciodata. Am primit cartile pentru fiecare materie in parte, dar cel mai important ramane Abecedarul. Ni se explica ce este "carnetul de note" si ce rol are el. Mama mi-a cumparat caiete pe care le-am invelit aseara impreuna cu coperti. Coperta galbena pentru caietul de biologie, copertele roz pentru matematica, cele visinii pentru lb. romana, cea maro la religie.. si sa nu uit blocul de desen nou nout care ma asteapta sa imi incerc talentul :) Am liniat primele pagini din fiecare caiet la 2 cm de margine.. totul e pregatit pentru un nou an scolar!

Anul acesta scoala mea incepe in noiembrie.. asa ca mai am timp sa culeg castane si sa stau in ploaia de frunze ingalbenite :)

The sound of Brasov

I wrote this in my mind.. try to read it and see if you can..

Today after a long time I'm feeling again the sound of Brasov. Half asleep, half awake I'm walking on the streets to destination nowhere. It's good to walk alone.. well, almost alone - it's just me and my thoughts. When you are alone and when you chase away all your thoughts you can actually experience something new. My eyes and ears were again open to see and hear the real life.. in my case - life in Brasov. I could hear all the cars rolling down the streets, horns buzzing at every crossroad, some motorbikes trying to impress the girls walking on the sidewalk. I realized that the 'noise' coming from the streets was not noisy at all because it was the only sound! I could barely hear it.. silence is definitely louder! The feeling was like the one when you are swimming under water and you try to understand what people are talking.. Not so many humans at this hour walking on the street – some are just waking up, others working already for a few hours and others (like me) trying to find their way.
Wait! Somebody across the street is waving. I'm waving back.. I know I'm not a good saleswoman and maybe I'll never be. I do not care while I have my cat and my gun ;))

I’m afraid my journey has to come to an end.. Brasov is still alive although he goes to sleep early in the night during week days and likes to party in the weekends.. I know he’s here and he will always be. It’s one of the things I could be in love with all my life.. the kind of true love that never is forgotten :)

I’m almost there.. I’m starting to feel the sound louder.. I can’t distinguish any more the city’s voice.. there is nothing I can do.. the sun has risen completely and the sound of life is becoming more and more louder.

One more thing.. you may ask “what about the smell of Brasov?“ well, today I felt it neutral - or maybe smelling like onions.. I couldn’t say.. I was half asleep, half awake..

Amintire intr-un sertar

• Sunt optimista sau pesimista?
• Daca ma doare sufletul inseamna ca am unul?
• De ce imi pasa daca stiu ca tie nu iti pasa?
• Cum se poate sa iubesc ploaia si totusi sa ma feresc de ea?
• Ce inseamna daca simt nevoia sa plang si nu pot varsa decat 2 lacrimi?
• De ce respingi o idee fara macar sa vezi despre ce e vorba?

Cate dileme pot sa am eu azi?? Adevarul e.. multe!

Viata te ia mereu prin surprindere si asta se intampla tocmai cand te astepti mai putin. Niciodata nu esti pregatit si trebuie sa improvizezi. Cateodata ne iese, alteori nu. Problema e ce faci cand nu iti iese? Ingropi dovezile intr-un sertar si te ascunzi vreo 2 zile ca poate trece? ("Nu lasa pe maine ce poti face azi, mai bine lasa pe poimaine ca poate nu mai e nevoie") Stiu ca timpul le rezolva pe toate, dar m-am saturat sa astept!

Cri are dreptate, adevarul e o provocare. O provocare pe care putini si-o asuma. Si prin urmare sunt preferate acele "sweet little lies"..

"Un sertar.. o viata!" - nu am zis-o eu dar imi place cum suna.

Nu am incuiat sertarul.. il pot deschide si rascoli prin amintiri.. dar pentru moment prefer sa nu fac asta!

Polemici cordiale

In copilarie aveam o prietena. Intr-o zi am primit amandoua cate o bucata de ciocolata cu crema si ne-am apucat s-o mancam incet, cu sfintenie. Nu eram atenta la ce facea ea, eram intr-o gradina. La un moment dat m-a intrebat de ce mancam ciocolata asa de incet, ca ea o terminase si se simtea prost uitandu-se la mine. M-am rusinat si am inghitit intr-o clipa bucata mea de ciocolata. Atunci si-a scos bucata ei intreaga si a rontait-o dupa-amiaza-ntreaga.

dupa Octavian Paler