Trecut-au anii.. noroc ca vin altii

Povestind cu varul meu zilele trecute mi-am dat seama ca timpul chiar trece.. si ca noi am crescut. O sa spunem adio vacantelor de vara, o sa ne mutam de langa parinti si o sa avem propriile familii. Gata cu excursiile & gratarul de la Pietrele lui Solomon, adio campionatelor de table cand ne rugam sa vina "la batranica sheia" o dubla.. adio filmelor la cinema cu unchiu' si matusha.
Toata faza s-a agravat azi.. cand am terminat si cu ultimul examen din sesiune. Avem in perspectiva o vara lungutza cu multe alergaturi pe la Primarie si prin Bucuresti la ambasada, Min. Mediului si alte chestii din astea.. urmeaza toate pregatirile pentru plecare.. O sa se lase cu buzunare goale si implicit mai usoare.. Dar ma gandesc ca merita din plin un asemenea sacrificiu.
Cel mai trist mi se pare ca va trebui sa ma despart de prieteni (ce-i drept.. temporar!), de ceea ce imi place.. ca imi voi face alte obiceiuri.. si ca ma voi trezi singura in fiecare dimineatza.. si nu voi mai gasi un "Patraulea" sau un "Trandafir" langa mine..
Mama o sa fie fericita ca va fi ordine in dormitor, adica nu isi va mai lasa nimeni hainele imprastiate aiurea, cat despre culoarea biroului va putea fi observata iar!.. Siril nu va mai avea un mic parazit prin zona.. Tata va fi bucuros ca nu se mai impiedica de mine cand va trece pe hol, eu obstructionand accesul atunci cand vorbesc la telefon.. iar buni, daca vrea, se va putea lafai in tot patul. E clar k o sa-mi lipseasca astea..
5 luni vor trece repede.. (zic io).. noroc ca exista aceasta minune a tehnologiei "messenger".. iar la intoarcere totul va reintra in normal.. se termina facultatea.. si ajungem intr-un alt punct critic. Dar despre el vom vorbi in episodul urmator.. ;)